Duminica a XI-a după Rusalii

Iubiţi creştini, Biserica noastră Ortodoxă se află astăzi, 24 August 2014, în
Duminica a XI-a după Rusalii, zi cu o încărcătură deosebită din punct de vedere duhovnicesc datorită învăţămintelor desprinse din Sfânta Evanghelie care s-a citit astăzi în toate bisericile şi mănăstirile.

Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată şi la Mănăstirea Adămeşti de către un sobor de preoţi alcătuit din Preacuvioşii Părinţi, Protos. Nichifor Mihai şi Ierom. Macarie Gherghe, în frunte cu Preacuviosul Părinte Stareţ, Protos. Fanurie Beldiman.

Pericopa evanghelică, aşa cum ne este prezentată în textul Sfintei Evanghelii, ne redă pilda datornicului nemilostiv și are în centrul său viziunea Mântuitorului asupra milei şi a iertării sau, privind dintr-un alt unghi, Mila Domnului si nemila omului. (Matei 18, 23-35)

În această pildă care ne pune în față un „împarat care a vrut să se socotească cu slugile sale”, Sfântul Apostol și Evanghelist Matei – desăvârșit povestitor – arată discrepanța între o datorie (zece mii de talanți) și cealaltă (o sută de dinari) (Mt. 18, 25, respectiv Mt. 18, 28) tocmai pentru a sublinia nefirescul acțiunii „iertatului neiertător”. Reacție de slugă netrebnică, gâtuirea și apoi aruncarea în temniță a celui „mic” între datornici, evidențiază că Hristos, nu de partea materială se îngrijește atunci când le vorbește oamenilor, ci despre aspectul cel dinlăuntru al omului vechi, „cel care șade ca un chiriaș rău înlăuntrul nostru” și fără de izgonirea căruia nimic nu poate fi înnoit în noi.

"De altfel și noi ne trezim destul de adesea în ipostaze asemănătoare", aşa cum arată şi Preacuviosul Părinte Stareţ, în predica rostită la sfârşitul slujbei Sfintei Liturghii. "Nouă, cei cărora Dumnezeu ne-a iertat păcate înfricoşătoare, păcate de care doar Harul lui Dumnezeu ne-a facut iertaţi, îndrăznim să identificăm uneori în jur, la unii dintre semenii noştrii, păcate sau umbre de păcate pe care le înfierăm îndată. Şi sugrumăm într-însul orice încercare de respirare duhovnicească, şi-l legăm, având convingerea că dacă-n pacatele mici il facem să-mbrace zeghea temniţei, va scăpa de cele mari, noi făcându-ne părtaşi la plata cea cerească! Nebunie din partea noastră, a celor săraci cu Duhul lui Hristos! De-ar sta numai în demersul nostru omenesc şi-n fidelitatea noastră derutant de oscilantă împlinirea izbăvirii păcătoşilor din moarte, ar fi vai şi amar. Uitarea de care dăm dovadă înfierând pe cel care greşeşte nu vizează neapărat faptul c-am uitat de unde am fost izbăviţi, ci am uitat Cine şi cu Ce scump preţ ne-a izbăvit, făcăndu-ne astfel vămuitori ai Harului lui Dumnezeu, care, ca şi vântul, „bate unde voieşte”! (Ioan 3, 8).
De remarcat reacţia celorlalte slugi care se dovedeşte a fi una cât se poate de sănatoasă! (Mt 18, 31-32). Reprezintă reacţia pe care Hristos o cere de la noi atunci când Darul Său este călcat în picioare, când iertarea Sa este diminuată de reacţii de funcţionar păgubos într-ale Împărăţiei… Ele nu judecă, ci, constatând, „se întristează”, atrăgând astfel atenţia Stăpânului asupra nedreptăţii! De câte ori, oare, întristarea noastră pentru cutare sau cutare om a reuşit să-L scoată pe Hristos la treabă (nu ca şi cum El n-ar şti, dar, acceptând, de dragul nostru, s-o facă mai lesne)? Si după ce descuie mânia Stăpânului, după chinuire şi temniţă, Hristos rosteşte fraza care ţine lumea: „Aşa vă va face şi vouă Tatăl Meu Cel Ceresc, dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său, din toată inima!” (Mt 18, 35). Căci lumea întreaga stă în împlinirea acestei virtuţi adânci a iertării în chipul adânc, al iertării din toată inima."

Printre alte cuvinte de învăţătură, Părintele Stareţ, a insistat asupra importanţei Rugăciunii Domneşti "Tatăl nostru", accentuând asupra cuvintelor "Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri", arătând că rugăciunea ne poate fi spre osândă, de nu ne vom fi iertat cu toţi cei ce ne-au greşit, iertarea primită de la Domnul, fiind condiţionată de însăşi iertarea noastră a tuturor celor ce s-a întâmplat să ne greşească la un moment dat.

La slujbă au luat parte un număr însemnat de credincioşi, care este în continuă creştere de la o dumincă la alta. La final, au fost citite rugăciuni de dezlegare de către Preacuviosul Părinte Stareţ, Protos. Fanurie împreună cu Preacuviosul Părinte, Protos. Nichifor.